Astă-seară, aici, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, a avut loc dezbaterea pricinuită de depunerea moțiunii de cenzură împotriva președintei Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen.
Ceea ce m-a intrigat – dacă pot folosi un termen elegant – este că doamna von der Leyen nu doar că nu a catadicsit să răspundă la vreuna dintre acuzațiile grave formulate în moțiune, ci pur și simplu a ales să vorbească despre cu totul alte subiecte. Ne-a repetat, cu aceeași suficiență bine-cunoscută, că a făcut totul “ca la carte” în timpul pandemiei și că nu are nimic să-și reproșeze, deși, în prezent, este cercetată pentru achiziții publice fabuloase pe care le-a dictat statelor membre, fără transparență, fără necesitate reală și fără prețuri corecte.
Achiziții din care, probabil, cineva a avut de câștigat – ori, cel puțin, această bănuială persistă, inclusiv în rândul anchetatorilor.
Prin urmare, doamna Ursula von der Leyen își continuă drumul fără niciun fel de remușcare, fără vreo scuză și fără măcar un gând critic despre ceea ce a făcut în pandemie. De altfel, nu este amenințată în mod real, pentru că beneficiază de o largă majoritate parlamentară, care îi asigură confortul politic.
Aceasta este, de fapt, și principala slăbiciune a moțiunii de cenzură – moțiune pe care am semnat-o, fiindcă în principiu este corectă și denunță abuzurile grave săvârșite de actuala conducere a Comisiei Europene. Dar, nefiind adoptată de Parlament, această moțiune riscă să îi întărească și mai mult puterea, deoarece doamna von der Leyen va pretinde, cu cinism, că a fost din nou validată.
Am asistat, din păcate, la aceleași cârdășii politice în Parlamentul European – între extrema stângă, stânga declarată și cei care se pretind de centrul-dreapta, dar care, în fapt, susțin aceleași politici progresiste.
Regret să constat și o dezbinare în tabăra conservatoare, patriotică, naționalistă și suveranistă. Nu am fost cu toții pe aceeași lungime de undă. Înțeleg că există rațiuni politice care au determinat pe unii colegi să nu sprijine moțiunea – rațiuni legate de temerea că o eventuală schimbare ar fi readus la putere aceeași majoritate ideologică, de la stânga la extrema stângă, fără niciun fel de contrabalans din partea grupurilor de dreapta.
Vom vedea ce se va petrece în continuare. Însă, trebuie să o spun limpede: dezbaterea din această seară nu ne oferă mari speranțe privind îndreptarea lucrurilor în politica europeană. Dimpotrivă, este încă o confirmare a faptului că Uniunea Europeană traversează o criză de legitimitate și de moralitate politică.
Voi continua să îmi fac datoria și să spun lucrurilor pe nume, indiferent de câte majorități conjuncturale se vor ridica pentru a proteja puterea netransparentă și discreționară a celor aflați la conducere.